Suferinta

"SUFERINTA"

"Sa nu ma-ntrebi ingerul meu,
In lipsa ta daca mi-e greu,
Sa nu ma-ntrebi daca iubesc,
Sa nu ma-ntrebi daca traiesc,
Sa nu ma-ntrebi daca mi-e dor,
Sa nu ma-ntrebi de vreau sa mor,
Sa nu ma-ntrebi daca mai plang,
Sa nu ma-ntrebi ce am de gand,
Sa nu ma-ntrebi ce-i frumusetea,
Suferinta si Tristetea...
Nici daca am cunoscut iubirea,
Sa nu ma-ntrebi ce-i fericirea,
Sa nu ma-ntrebi daca zambesc,
In jur de pot sa mai privesc,
Sa nu ma-ntrebi daca ma doare,
Nici daca vad pe cer ca-i soare,
Fara sa-ntrebi am sa-ti raspund,
Frumoasa mea cu Suflet bland,
La orice-ai vrea sau vrei sa stii,
Raspunsuri, Ingeri vei primi,
In lipsa ta mi-e greu iubire,
Iubesc, traiesc in amintire,
De chipul tau imi este dor,
Eu fara tine vreau sa mor,
In noapte lacrima-mi ascund,
De dragul tau iubire plang,
Cu tine-n gand adorm cu greu,
In vis apari mereu, mereu,
Ce-i frumusetea..?Chipul tau,
Ce-i tristetea..?Viata mea,
Di-ar fi s-o pierd nu mi-ar pasa,
Ca am putut sa te cunosc,
Sa te ating Suflet frumos,
Si am putut sa-ti simt iubirea,
Ca am aflat ce-i fericirea,
Daca zambesc o fac prin lacrimi,
Daca privesc nu sunt ochii mei,
Ca te-ai departat de ei,
Nu stiu, nu vad daca e Soare,
Nimic acum nu are rost,
Secunda fara tine doare,
A fost frumos, frumos.................A FOST.......!!!!!!!!!!"
Oare cate stele vor muri fara sa simt, oare cata vreme va trece fara sa te ating, cate strigate de dor se vor pierde in vant..............??:((

Noi oamenii de rand suntem adevaratii meseriasi

Ideea postului mi-a venit datorită asa zisii oamenilor inteligenti, când au de exemplu o mică inundaţie în baie nu ştiu sa opreasca apa. Nu ştiu nici să schimbe un bec, caută manuale de instrucţiuni în cutiile de la bec. Sunt unii care par aşa de penibili când se întâlnesc cu nişte chestii banale de zi cu zi încât uneori te întrebi, şi pe bună dreptate, dacă nu adevăraţii "tăntălăi" sunt ei.
E drept am întâlnit şi altfel de oameni, cu funcţii dar raportul dintre cei care ştiau să schimbe un bec şi restu e destul de mare. Sunt acei oameni care merg în peco şi te roagă să le spui şi lor cum se unflă o roată cu un compresor. Sunt acei oameni care freacă în pahar cafeaua măcinată şi fierb în filtrul de cafea ness-ul... Văzusem recent un astfel de om care ceruse unei doamne la vro 65 de ani care vindea nişte coroane pentru 1 noiembrie în piaţă bon de casă.
Oare un mecanic sau un instalator sau mai ştiu eu ce funcţie care să îi ţină traiul bun o avea, ar face astfel de tâmpenii ? Aţi văzut vreodată un instalator care să nu ştie că autobuzul îşi deschide uşile doar pe partea stângă ? Sau un zidar care sa nu stie sa tine o mistrie sau un cancioc in mana..?
Astept parerile voastre...!!!!!!!!!!!!

Oamenii adevarati roboti

E de preferat să fii om, dar uităm asta. Uităm să fim oameni, uităm să zâmbim. Defapt uităm să devenim umani să avem sentimente şi să le exteriorizăm, devenim nişte roboţi nu din metal ci din carne care are o putere inexplicabilă numită suflet care ne mişcă şi un sânge care ne fierbe în vene. Ne lipsesc integratele, poate că suntem roboţi mai dezvoltaţi. Roboţii viitorului.
O să ajungem treptat să fim o adunătură de roboţi care nu interacţionează unul cu altul decât când e în folosul industriei. Şi vor fi acolo câţiva coloşi industriali care ne vor dirija ca pe nişte maşinuţe cu telecomandă. Deja începem să pierdem din calităţile care ne fac oameni. Din ce în ce mai puţini oameni raţionali, din ce în ce mai puţini oameni care să ştiu să zâmbească. Mergi pe drum şi oricât ai căuta rar vezi vreun zâmbet de om. Singurele care ştiu zâmbi sunt târfele care fac trotuarul. Dar nici alea nu o fac pentru că simt, zâmbesc pentru că aşa au fost programate ca roboţi. O să ajungem să ruginim cu toţii şi să fim înlocuiţi peste tot de alţii. Chiar nu merită să scârţâim. Eo unul vreau să fiu om.