E de preferat să fii om, dar uităm asta. Uităm să fim oameni, uităm să zâmbim. Defapt uităm să devenim umani să avem sentimente şi să le exteriorizăm, devenim nişte roboţi nu din metal ci din carne care are o putere inexplicabilă numită suflet care ne mişcă şi un sânge care ne fierbe în vene. Ne lipsesc integratele, poate că suntem roboţi mai dezvoltaţi. Roboţii viitorului.
O să ajungem treptat să fim o adunătură de roboţi care nu interacţionează unul cu altul decât când e în folosul industriei. Şi vor fi acolo câţiva coloşi industriali care ne vor dirija ca pe nişte maşinuţe cu telecomandă. Deja începem să pierdem din calităţile care ne fac oameni. Din ce în ce mai puţini oameni raţionali, din ce în ce mai puţini oameni care să ştiu să zâmbească. Mergi pe drum şi oricât ai căuta rar vezi vreun zâmbet de om. Singurele care ştiu zâmbi sunt târfele care fac trotuarul. Dar nici alea nu o fac pentru că simt, zâmbesc pentru că aşa au fost programate ca roboţi. O să ajungem să ruginim cu toţii şi să fim înlocuiţi peste tot de alţii. Chiar nu merită să scârţâim. Eo unul vreau să fiu om.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu